luni, 26 mai 2014

Mari romani

VLAD ŢEPEŞ
În ciuda legendei, a fost un adevărat apărător al creştinătăţii. Deşi era vestit pentru cruzimea lui şi pentru faptul că îşi trăgea inamicii în ţeapă, în timpul domniei sale Ţara Româneasca şi-a obţinut temporar independenţa faţă de Poarta Otomană. A fost asasinat la sfârşitul lunii decembrie 1476 . Multă vreme s-a crezut că trupul i-a fost înmormântat la Mănăstirea Snagov. Cercetările recente au arătat că „mormântul“ lui Ţepeş conţine doar câteva oase de cal, datate din neolitic, şi nicidecum oase domneşti. Aşadar, pentru istorici, rămane o întrebare care îşi aşteaptă răspunsul: „Unde este mormântul lui Vlad Ţepeş?”

Fascinat de miracolul vântului, a reuşit primul zbor aeroactiv din lume, cu un avion construit integral de el şi propulsat de un motoreactor. A construit numeroase avioane cunoscute sub numele de Bristol-Coandă şi a descoperit efectul Coandă, cu aplicaţii în multe domenii.

Singurul dramaturg care a “simţit enorm” şi-a “văzut monstruos”, deasupra vremii sale, un destin care ilustrează exemplar cazul scriitorului aflat într-o neîncetată hărţuială cu contemporanii. Pamfletarul tuturor mofturilor româneşti, creatorul schiţei, satiric şi concis, “romanul” lui Caragiale, demagog şi pişicher, “curat murdar”, a devenit nemuritor graţie lui nenea Iancu.
Personalitate impunătoare, minte luminată, a scotocit în toate arhivele lumii după documente privind istoria românilor. Cunoştea aproape toate limbile moderne şi a fost cel mai prolific cărturar al neamului românesc: 1250 de volume şi 25.000 de articole.
Cu vocaţie de ctitor, a avut 25 de ani de domnie fără războaie şi a dovedit o deschidere culturală fără precedent. A conturat şi impus în arhitectură stilul brâncovenesc. A murit pentru cruce la Stambul, decapitat laolaltă cu cei patru fii ai săi, devenind sfântul voievod martir al bisericii române, intrând în legendă şi balade.
S-a regăsit în elita mondială muzicală de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului XX. A cucerit marile scene ale vremii sale, a întemeiat şcoala muzicală românească modernă. A fost profesorul unor mari instrumentişti: Dinu Lipatti, Yehudi Menuhin. Enescu a fost destinat să impună spiritualitatea românească în cultura universală.

Ministru de Externe al unei ţări mici care a făcut politică mare. A fost în repetate rânduri preşedinte al Ligii Naţiunilor. Politician al păcii, a lansat ideea unei Europe Unite când a introdus sintagma «spiritualizarea frontierelor». Orator impresionant, diplomat de excepţie, Titulescu a fost considerat un ministru al Europei.
REGELE  FERDINAND I
Timidul înnăscut care vorbea greaca veche şi ebraica, eruditul, pasionatul de botanică, avea să devină, în numai 13 ani de la urcarea pe tron, Ferdinand “Întregitorul”, primul rege al tuturor românilor. De dragul românilor, Ferdinand a luat decizia de a intra în război împotriva ţării sale natale, în 1916.
REGELE MIHAI I
A fost de doua ori rege al Romaniei. Prima oara a fost detronat de chiar tatal sau, iar a doua obligat sa abdice de catre comunisti. I s-a permis sa se intoarca in tara abia dupa 50 de ani. In tot acest timp nu a facut decat sa poarte solia Romaniei in lume.
Abil şi fermecător, avea vocaţie nativă de conducător şi câştiga fără să-şi facă duşmani. A dominat viaţa politică timp de două decenii şi a avut un rol esenţial în desăvârşirea unirii de la 1918. Ca primar, a aliniat Bucureştiul la nivelul marilor capitale europene şi a lansat sintagma “prin noi înşine”.

Are marele merit de a fi descoperit insulina (pancreina), hormon folosit împotriva diabetului. Premiul Nobel pentru epocala descoperire l-au primit însă doi biochimişti canadieni. Paulescu nu şi-a revenit niciodată după nedreptatea care i s-a făcut. Profund ortodox, mistic aproape, cu ieşiri antisemite, controversat, a trăit ca un ascet şi a murit ca un sfânt.
Nici un om politic nu l-a egalat pe tărâmul opoziţiei. A făcut din lupta politică un exerciţiu al democraţiei, şi-a apărat adversarii de idei în procese politice. Perseverenţa cu care a criticat greşelile puterii a ţinut sus steagul democraţiei. El este cel care a dat vieţii politice interbelice o dimensiune morală.
În 1969, deşi Biserica greco-catolică se afla în afara legii, Iuliu Hossu a fost investit primul Cardinal al Papei provenit dintr-o Biserică românească. Exemplu de devotament şi răbdare în suferinţă, n-a acceptat compromisul în dauna credinţei, a Bisericii sau a naţiunii. A murit spunând: „Lupta mea s-a sfârşit, a voastră continuă”.
Unul dintre puţinii români acreditaţi de cultura europeană, a avut şansa şi harul să-şi ridice opera în mijlocul culturii franceze. A demolat solemnităţile intelectuale de până la el. A avut frenezia lucidităţii şi, pentru sinceritatea sa împinsă până la paroxism, a fost catalogat drept cinic. Secretul vieţii şi operei lui Cioran stă în uşurinţa cu care condensează toate gândurile şi trăirile sale în aforisme.
Născută în familia regală britanică şi înrudită cu toţi puternicii zilei, Regina Maria a făcut România cunoscută în lume. Timiditatea regelui Ferdinand a fost suplinită de puternica personalitate a reginei. Cu îndrăzneală şi hotărâre, se dedica răniţilor ca soră de caritate, în primul război mondial.
Un mare om de dreapta, filosof în celula morţii, după ce-a ieşit din închisorile comuniste a devenit un adevărat lider creştin laic. A uimit prin altitudine şi excelenţă morală. Se auto-defineşte astfel: „Petre Ţuţea, românul. Am apărat interesele ţării în mod eroic, nu diplomatic. Prin iubire şi suferinţă”.

A proiectat şi construit două avioane monoplane (Vlaicu 1 şi Vlaicu 2) şi primul avion de construcţie metalică din lume. În ambiţia de a trece Carpaţii, s-a prăbuşit lângă Câmpina, în toamna anului 1913. 


Creatorul unui nou limbaj poetic, mărturisea că prima barieră pe care a rupt-o a fost aceea a cuvintelor, făcându-l să se întoarcă la poezia personală. Implozia asumată a însăşi fiinţei sale a devenit poezia care a însemnat enorm pentru destinul literaturii române.
Cel mai mare povestitor român, comparabil cu Rabelais şi Cervantes, geniu naiv, a recreat limba ţărănească şi a turnat-o în tiparele unei rostiri individuale, originale. În opera lui se păstrează şi se învaţă limba de care se leagă tot trecutul nostru.

Este primul om care a reuşit să se desprindă de pământ cu un aparat mai greu decât aerul, decolat prin forţa motorului. A dovedit astfel întregii lumii că zborul mecanic este posibil. În plus, a conceput şi construit doua tipuri de elicoptere.
Singurul filosof român care are un sistem, cel mai împlinit gânditor român, a dat lumii o lirică deschisă miracolelor, o poezie guvernată de ideile şi de teoriile sale filosofice. A tradus din lirica universală direct în graiul poeziei sale. Destinul său a fost creaţia: poetică, teatrală şi filosofică.
Singurul român care a primit premiul Nobel, părintele biologiei celulare moderne. A realizat importanţa deosebită a microscopiei electronice şi a biochimiei în studiile de citologie. A primit din mina lui Ronald Regan medalia Statelor Unite pentru merite deosebite în domeniul ştiinţei.
Este femeia care a dat o palmă bătrâneţii, inventatoarea medicamentelor Gerovital H3 şi Aslavital. A descoperit formula-minune care a încetinit îmbătrânirea a peste 30 de şefi de state, de la Kennedy, de Gaulle, Tito, până la soţii Ceauşescu şi Gorbaciov.

Orator remarcabil şi spirit luminat a fost organizatorul şi purtătorul de cuvânt al mişcării unioniste. Sfetnicul lui Vodă Cuza a scris programul complet al revoluţiei române de la 1848 şi a făcut din revista “Dacia Literară” un manifest pentru românii din cele trei provincii. A iniţiat şi susţinut reformele şi actele domniei lui Cuza.

Domnitor erudit, de formaţie enciclopedică, un «Lorenzo de Medici» al nostru, om al Renaşterii, a lămurit şi dovedit problema unităţii poporului român şi a continuităţii noastre pe teritoriul Daciei. A pus bazele unor specii literare: fabula, elegia, romanul alegoric, pamfletul politic. «Homo universalis», cel mai de seamă gânditor din cultura română veche.
Rebel înnăscut, incurabil, show-man în arena de tenis, a fost numărul 1 mondial şi a câştigat 57 de titluri. Maestrul sportului alb, a adus ţării o reputaţie excepţională, într-o vreme în care România comunistă juca doar pe zgură, la perete.
Nimeni până la el şi nimeni după el n-a reuşit să scoată din nai asemenea sunete vrăjite, mistice, profund româneşti. În anii ‘70 cucereşte întreaga lume, susţinând zeci de concerte cu casa închisă. A revoluţionat arta sunetului şi a făcut să se nască inedita apropiere dintre nai şi orgă.
Cel mai oltean din promoţia de aur a teatrului românesc, comediant în aceeaşi măsură şi cu aceeaşi forţă cu care juca dramă, fermecător, a făcut din Nea Mărin un brand naţional. Le-a asigurat oltenilor celebritatea prin gagurile cu nepotul Sucă şi zaibărul oltenesc şi l-a interpretat magistral pe Mihai Viteazu.
 MATEI CORVIN
Valah de origine, născut lângă Cluj, Matei Corvin a domnit 32 de ani ca rege al... Ungariei. A fost una dintre cele mai strălucite conduceri, în timpul său această ţară cunoscând cea mai vastă întindere din istorie.
Cât timp Mircea a trăit şi a condus Ţara Românească, turcii au fost opriţi la Dunăre. În vremea domniei sale, ţara reintră în posesia Severinului, Almaşului şi Făgăraşului, atingând cea mai mare întindere de până atunci.

Din nefericire îl ţinem minte pentru câteva scheciuri televizate de Anul Nou şi prea puţine roluri în filme – o percepţie facilă. Marele său talent a fost valorificat însă pe scenă, acolo unde Toma putea să fie acelaşi mereu şi mereu altul. Senzaţional în orice rol, ironic, grav şi subtil, putea să te facă să izbucneşti în râs sau în plâns.

Românul care a cucerit Polul Sud împreună cu Amudsen şi a explorat un tărâm spre care nimeni nu s-a încumetat să meargă până atunci, Antartica. A înfiinţat primul institut de speologie din lume, în 1920, la Cluj
Fascinat de descoperirile lui Pasteur, în laboratorul căruia a lucrat, Babeş a scris primul tratat de bacteriologie din lume. Fondatorul şcolii de microbiologie a adus contribuţii importante în studiul bolilor infecţioase: pelagră, turbare, lepră sau tuberculoză.
“Cel mai iubit dintre pământeni” a tulburat realismul socialist cu luciditatea sa, a fixat în eternitate o realitate pierdută, aceea a satului românesc tradiţional, pe cale de dispariţie. În „Moromeţii” trăiesc ultimii ţărani autentici, arhaici.
A răsturnat toate tiparele teatrului, a dinamitat limba şi a violentat conştiinţele. Afirmat iniţial în cultura română (“NU”, lucrare în care ironizează fără reverenţe scrierile marilor figuri ale literaturii române), devine în anii '60 o glorie naţională a Franţei, la fel ca Beckett şi Sartre. S-a impus ca întemeietorul unui nou curent, teatrul absurdului, iar în 1970 devine membru al Academiei Franceze.
A transformat apoape de unul singur teologia ortodoxă română, dându-i o orientare total diferită faţă de perioada interbelică. Ctitor al Filocaliilor, traducător de seamă al sfinţilor părinţi. A crezut în „Rugul aprins”, mişcare spirituală care se opunea comuniştilor, şi a pătimit în închisoare pentru credinţa sa.

 TUDOR GHEORGHE
“De fiecare dată când îl ascult – şi asta se întâmplă des – Tudor Gheorghe îmi confirmă bănuiala că poezia românească – populară şi cultă poate mişca munţii”. Aceste cuvinte au fost rostite de către un poet: Marin Sorescu. Legând frăţie de cruce cu Don Quijote, Tudor Gheorghe se încăpăţânează să creadă că, în aceste vremuri, „muzica încă se poate relogodi cu poezia”. Cântăreţ pe sufletul multor români, Tudor Gheorghe crede că România se poate schimba într-un singur fel: reîntoarcerea la valorile esenţiale.
 ION ŢIRIAC
În 1970, a câştigat împreună cu Ilie Năstase turneul de dublu de la Roland Garros . Tot împreună au luptat cu SUA în trei finale de Cupă Davis. Din 1984 până în 1993 a fost managerul lui Boris Becker . N u este doar unul dintre cei mai bogaţi români, ci şi „un magnat al sportului”. Ales preşedinte al Comitetului Olimpic Român, scopul său principal a devenit acela de a face COR independent din punct de vedere financiar. „Important nu este câţi bani ai”, e de părere Ion Ţiriac, „ci câte persoane bogate aduci ca să sprijine ideea.”
 ILIE CLEOPA
A fost, aşa cum se spunea despre călugării ruşi din secolul al 18-lea, nebun întru Hristos , nebun în iubirea sa imensă pentru Dumnezeu. A rămas unul dintre oamenii aceia rari pe care ni-i amintim într-o singură ipostază: îngenuncheaţi, cu palmele încleştate în rugă. Nimeni nu ieşea de sub epitrahilul său tulburat, nemulţumit sau cu îndoială. De şapte ani de când s-a stins, mii de credincioşi îl regretă pe părintele Ilie Cleopa, unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a avut România.
 ARSENIE BOCA
Nu a fost numai teolog, ci a avut şi studii de Belle Arte şi de medicină. Arhimandritul Teofil Părăianu de la Mănăstirea de la Sâmbătă îl considera un geniu, pentru că, pe lângă cultură, mai avea “încă ceva”. Părintele Arsenie Boca a fost unul dintre cei mai mari duhovnici pe care i-a avut ţara noastră. Înainte de a muri le-a spus celor care aveau atât de mare nevoie de el: „Eu mă duc, dar de acolo de unde oi fi am să vă ajut mai mult ca până acum”.

Îi datorăm primele maşini electronice de calcul. Este tatăl informaticii teoretice din România. Încă din 1953 spunea că «foarte curând, oamenii se vor împărţi în două categorii: oameni bătrâni şi oameni care ştiu să lucreze pe calculator». Este fondator al şcolii de algebră a logicii şi al celei vizând teoria algebrică a mecanismelor automate.
Atlet al suferinţei, model de intelectual creştin, condamnat în procesul lui Constantin Noica, evreu convertit la creştinism în condiţiile extreme ale temniţelor comuniste, a reuşit să evadeze din universul concentraţionar prin credinţă. În testamentul său literar («Jurnalul fericirii») propune singura soluţie, cea a credinţei, pentru a 
La începutul secolului XX, o parte dintre minunile tehnice purtau numele lui Saligny. Artizanul podului de la Cernavodă a excelat în ştiinţa construcţiilor metalice şi din beton armat, a găsit soluţii unice în construirea podurilor, a construcţiilor industriale, precum şi a silozurilor pentru grâu.
Cu înfătişarea aspră a pescarilor din Delta Dunării, cu o voinţă incredibilă şi o modestie înnăscută, a schimbat vâsla dunărenilor cu pagaia marilor campioni de kaiac-canoe. A obţinut prin puterea şi hotărârea lui patru titluri olimpice, fără să aştepte nimic de la peştişorul de aur.
Cântecele ei surprind esenţa filosofiei şi trăirii româneşti. America a avut-o pe Marilyn Monroe, Franţa pe Edith Piaf, noi pe Maria Tănase. Fata care a copilărit în mahalaua Cărămidarilor din Bucureşti a reprezentat România la expoziţia Mondială de la Paris din 1938, alături de Constantin Brâncuşi. A cântat în faţa preşedintelui SUA, Hoover, în faţa lui Andre Gide, Menuhin sau Enescu.
. SERGIU NICOLAESCU
Se consideră “un Berbec autentic, încăpăţânat în tot ceea ce face, dar pus întotdeauna pe construcţie, nu pe distrugere”. Apreciat de mulţi pentru cariera în lumea filmului, Sergiu Nicolaescu este una dintre cele mai prezente figuri ale vieţii româneşti post-decembriste.
 OCTAVIAN PALER
“În toată tinereţea mea am trăit un delir al lecturii”. Are peste 20 de cărţi publicate. După evenimentele din decembrie 1989 a fondat împreună cu Ana Blandiana, Gabriel Liiceanu ş.a. Grupul de Dialog Social . Devine, pe rând, editorialist al ziarelor România liberă , Cotidianul şi Ziua . Eseist, reputat jurnalist şi editorialist român, comentator al fenomenelor politice şi culturale româneşti.

Format în perioada trezirii conştiintei naţionale, a compus multe dintre cântecele noastre naţionale: «Pe-al nostru steag e scris: Unire», cântecul pentru «1 Mai», celebra Baladă. Muzica sa avea puterea de-a cuceri marele public pentru simplul motiv că răspundea nevoilor sale sufleteşti.

Nu numai că şi-a dat doctoratul în filosofie cu “Schiţă pentru istoria lui Cum e cu putinţă ceva nou”, dar a şi venit cu o nouă rostire şi o nouă filosofie a fiinţei româneşti. Şi-a stabilit sistemul filosofic în domiciliu obligatoriu, l-a adâncit în închisoare şi l-a împărtăşit discipolilor la Păltiniş, o adevărată şi singulară şcoală de gîndire de tip socratic.
BADEA CÂRŢAN
A bătut pe jos drumul Romei pentru a vedea cu ochii lui cine sunt “mama şi tata” românilor. Se întâmpla în urmă cu peste 100 de ani, iar autorul era un simplu cioban din Ardeal. Baciul din Cârţişoara s-a învârtit în jurul stâlpului uriaş până când a citit toată istoria de pe el. Apoi a vărsat la piciorul Columnei un săculeţ cu pământ luat din grădina casei. A doua zi, pe prima pagină a tuturor ziarelor din Roma stătea scris cu litere de-o şchioapă: „A coborât un dac de pe Columnă!”. Era Badea Cârţan.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu