Nu stiti ce cereti !

Marcu X, 32-45

32. Si erau pe drum, suindu-se la Ierusalim, iar Iisus mergea inaintea lor. Si ei erau uimiti si cei ce mergeau dupa El se temeau. Si luand la Sine, iarasi, pe cei doisprezece, a inceput sa le spuna ce aveau sa I se intample:
33. Ca, iata, ne suim la Ierusalim si Fiul Omului va fi predat arhiereilor si carturarilor; si-L vor osandi la moarte si-L vor da in mana paganilor.
34. Si-L vor batjocori si-L vor scuipa si-L vor biciui si-L vor omori, dar dupa trei zile va invia.
35. Si au venit la El Iacov si Ioan, fiii lui Zevedeu, zicandu-I: Invatatorule, voim sa ne faci ceea ce vom cere de la Tine.
36. Iar El le-a zis: Ce voiti sa va fac?
37. Iar ei I-au zis: Da-ne noua sa sedem unul de-a dreapta Ta, si altul de-a stanga Ta, intru slava Ta.
38. Dar Iisus le-a raspuns: Nu stiti ce cereti! Puteti sa beti paharul pe care il beau Eu sau sa va botezati cu botezul cu care Ma botez Eu? 
39. Iar ei I-au zis: Putem. Si Iisus le-a zis: Paharul pe care Eu il beau il veti bea, si cu botezul cu care Eu ma botez va veti boteza.
40. Dar a sedea de-a dreapta Mea, sau de-a stanga Mea, nu este al Meu a da, ci celor pentru care s-a pregatit.
41. Si auzind cei zece, au inceput a se mania pe Iacov si pe Ioan.
42. Si Iisus, chemandu-i la Sine, le-a zis: Stiti ca cei ce se socotesc carmuitori ai neamurilor domnesc peste ele si cei mai mari ai lor le stapanesc.
43. Dar intre voi nu trebuie sa fie asa, ci care va vrea sa fie mare intre voi, sa fie slujitor al vostru.
44. Si care va vrea sa fie intai intre voi, sa fie tuturor sluga.
45. Ca si Fiul Omului n-a venit ca sa I se slujeasca, ci ca El sa slujeasca si sa-Si dea sufletul rascumparare pentru multi.

“- R. Radulescu: Doi ucenici ai Mantuitorului Hristos, Iacov si Ioan, Ii cer un favor, sa le dea locuri de cinste, unul de-a dreapta si altul de-a stanga, in slava Imparatiei Sale, despre care le vorbea si pe care o vestea. Hristos le raspunde ca nu este in puterea Sa sa faca aceste favoruri, si ca acele locuri sunt pentru cei care s-au pregatit. Parinte profesor Constantin Coman, cine sunt aceia, pentru care s-au pregatit locurile privilegiate in Imparatia lui Dumnezeu?

- Parintele Coman: Cei de la baza ierarhiei sociale, nu cei de la varf, ca sa va raspund direct. Cei de la baza oricarei ierarhii omenesti, de altfel. Aceasta era surpriza cu care nu se putea nimeni impaca, nici chiar ucenicii lui Hristos. Mantuitorul rastoarna complet ierarhiile indatinate. Nu pentru a face in ciuda cuiva, ci aratand ca respectivele ierarhii au fost constituite pe criterii opuse criteriilor lui Dumnezeu. Daca ne-am putea inchipui societatea contemporana Mantuitorului ca pe o multime de oameni stand la rand la intrarea Imparatiei, in frunte fiind mai marii poporului, fariseii, carturarii, dreptii, apoi urmand clasa de mijloc, numeroasa, si, in cele din urma, marginalizatii societatii, surpriza facuta de Hristos ar semana cu anuntul ca intrarea este, de fapt, la celalalt capat al cozii.

Este un dialog foarte interesant, provocat de vestirea Patimilor de catre Hristos. Se suiau spre Ierusalim. Hristos ii retine deoparte pe cei doisprezece – banuim ca erau si alte multimi care il inconjurau – si le spune ca urmeaza, foarte curand, sa fie dat in mana batranilor si a carturarilor, sa fie judecat, sa fie batjocorit si omorat. Aceasta vestire a Patimilor si contextul in care are loc dialogul despre care vorbeam sunt foarte importante. Hristos le tot vorbeste despre cruce, patimi si batjocura, iar ucenicii tot vor imparatie, vor cinste, vor slava, vor marire…

                                                                                                                                                                Dialogul este incheiat de Hristos cu propunerea unei ierarhii rasturnate. Hristos spune ca in lume, stapanitorii cei mari, imparatii, sunt cei care stapanesc, si toti ceilalti oameni ii slujesc. In Imparatia lui Dumnezeu, lucrurile stau tocmai invers: cei mari si putini sunt slujitorii celor multi. In Imparatia Cerurilor, conducatorul nu sta in varf, purtat in spate de supusii sai, ci sta la baza, ducandu-i in spate pe toti ceilalti. Cand cei doi Ii cer Mantuitorului Hristos sa-i aseza la locuri de cinste, de-a dreapta si de-a stanga, ii avertizeaza: “nu stiti ce cereti!“. “Daca vreti sa mergeti cu mine, pe drumul meu, va trebui sa beti paharul (patimirilor) pe care urmeaza sa-l beau Eu, si sa va botezati cu botezul cu care o sa ma botez Eu“, trimitand la moartea Sa, adica la botezul sangelui.

Neintelegand foarte bine despre ce este vorba, ucenicii par dispusi sa treaca prin orice, numai sa-si atinga telul propus. Mantuitorul le da un raspuns neasteptat si usor dezarmant: “E adevarat, veti trece peste vamile respective, dar a acorda locurile de cinste pe care le ravniti voi nu cade in atributiile Mele!” Este o lectie extraordinara de smerenie a Mantuitorului Hristos pe de o parte, dar si de iconomie dumnezeiasca care exclude ceea ce omeneste am numi interventionism.

- R. Radulescu: Trafic de influenta!

- R. Radulescu: Locurile pregatite pentru anumiti oameni, despre care vorbeste Hristos, nu inseamna ca modul in care sunt alesi oamenii este unul premeditat? Este un principiu pe baza caruia Dumnezeu va alege pe aceia care vor sta pe locurile pe care le ravnesc acum Iacob si Ioan, ceea ce va atrage, tot Evanghelia spune, invidia sau mania celorlalti? Care este principiul de alegere a acelor locuri privilegiate?

- Pr. Coman: Hristos explica chiar in dialogul din Evanghelia de astazi. Vor fi aceia care vor reusi sa se aseze in slujba tuturor. Al acelora va fi locul de-a dreapta si de-a stanga, care se vor putea lepada de ei si se vor aseza pe ei insisi in slujba celorlalti, nu in slujba propriilor interese, ca sa ne raportam la un limbaj foarte actual. Noi, oamenii, functionam de obicei in slujba intresului propriu. Este ceea ce se cheama o orientare egoista, egocentrica, lumeasca, pe care o contrazice complet orinetarea dumnezeiasca. Evanghelia spune ca omul, ca sa ajunga la implinire, la bucurie, la fericire, la dragoste, la vesnicie, trebuie sa nu se puna in slujba intereselor proprii, ci sa se puna in slujba exclusiva a intereselor celorlalti. Cei care vor reusi sa fie mari in ierarhia omeneasca, dar sa se aseze in slujba celorlalti, asa cum demagogic mai declaram noi uneori, aceia vor fi de-a dreapta si de-a stanga lui Hristos, in Imparatia Cerurilor.

- R. Radulescu: Parinte profesor, Mantuitorul Hristos vorbeste despre o ierarhie, as putea spune, utopica. In lumea noastra ierarhia de care vorbeste Mantuitorul Hristos, sa fii intr-o functie inalta, dar sa fii slujitorul tuturor se intampla mai rar. Chiar nu stiu daca avem exemple in jurul nostru. Am putea aplica principiul si la ierarhia bisericeasca. Cine sau ce iti trebuie sa faci, ca sa reusesti sa implinesti lucrul acesta, in varful unei ierarhii lumesti?

- Pr. Coman: Este simplu teoretic, este mult mai greu practic. Teoretic, trebuie sa-ti asumi Evanghelia Mantuitorului Hristos, ca expresie a adevarului asupra realitatii pe care o reprezinti tu si lumea din jurul tau. Cuvantul lui Hristos este foarte clar. Dar pentru ca in noi exista o presiune egoista si pentru ca lumea din jurul nostru este alcatuita din tot atatea presiuni egoiste, se realizeaza o continua competitie intre aceste egoisme si aceasta competitie generalizeaza lumea din care noi facem parte astazi. Cum spuneati si dumneavoastra, cred ca ar trebui sa ne privim, intai de toate, pe noi insine.

Daca in Biserica nu se realizeaza ce spune Sfanta Evanghelie, cum sa cerem acest lucru celor din afara Bisericii, din spatiul politic, de exemplu! In Biserica ar trebuie sa realizam ierarhia pe care ne-o cere Hristos, adica cel care este asezat in frunte, sa duca in spate pe toti ceilalti, sa fie slujitorul celorlalti. In Biserica ar trebuie sa ne batem pe ultimul loc, nu pe primul...”

(din: Pr. Constantin Coman, “Dreptatea lui Dumnezeu si dreptatea oamenilor”, Editura Bizantina, Bucuresti, 2010)

***