Istorie

Maiestatea  Sa  Regele  Ferdinand a rostit următorul discurs.

,,Cu înaltă însufleţire am venit împreună cu familia mea spre a ne închina împrejurul legendarului gorun a Iui Horia la mormântul lui Avram lancu, marele luptător pentru drepturile naţionale.                                                      Mi-a fost dat Mie întâiul Rege al României întregite să viu aici să consfinţesc încheerea unui lung şi dureros proces istoric în care era vorba de revendicarea celor mai elementare drepturi de viaţă naţională si de unitatea omenească a celui mai vechi şi numeros popor din ţara aceasta care pe lângă o muncă cinstită dăduse din sânul său stăpânitorilor de pe vremuri atâţia viteji, atâţia generali vestiţi şi încă un mare rege. Ai murit chinuit pe roată tu nefericitule Horia cu ai tăi!

Iar tu viteazule între viteji Avram lancu îchis'ai ochii rătăcitori pe drumuri, singur numai cu fluerul tău, cu sufletul întunecat şi nemângăiat pentru că îţi vedeai zădărnicită ţinta luptelor tale şi totuşi jerfa voastră era sfântă căci dreptatea s'a făcut îndeplinindu-se înţeleaptă vorbă a poporului: „Apa trece pietrile rămân".

Credinţa în suflete, răbdarea în muncă şi cinstea în viaţă au adus această biruinţă a voastră, iubit popor al munţilor Apuseni. Păstraţi cu sfinţenie aceste frumoase virtuţi.

Atâtea veacuri de închinare nu au putut şterge de pe faţa voastră dârză şi îndărătnicia mândriei unui plin de putere, care îşi aşteaptă acum o bună stare meritată. Ştiu câte greutăţi aţi îndurat şi de aceea

dragostea şi grija mea părintească pentru îmbunătăţirea vieţii voastre materiale şi culturale este pe deplin asigurată. Şi acum întocmai precum la Putna lui Ştefan cel Mare, făcui un călduros apel către toţi fiii ţărei pentru ca mână în mână să desăvârşim organizarea şi întărirea statului în România întregită, tot

aşa în faţa umbrelor acestor eroi naţionali ai munţilor Apuseni şi ai întregului românism, mă îndrept cu dragoste şi stăruitor către toţi îndemnându-i să se gândească mereu la greaua răspundere ce apasă asupra generaţiei noastre şi la datoria imperioasă ce avem de a fi cinstitori şi credincioşi marilor jertfe ce s'au făcut în luptele din trecut şi zilele noastre pentru dobândirea drepturilor naţionale. In acest fel vom păşi cu toţii într'o sfântă unire la marea muncă pentru îndeplinirea destinelor ţării după dorinţele întregei

suflări româneşti.                                                                                                Aşa să ne ajute Dumnezeu!

Serbarile de la Tebea,Cimpeni si Vidra 1924