Maiestatea Sa Regele
Ferdinand a rostit următorul discurs.
,,Cu înaltă însufleţire am venit împreună cu familia mea
spre a ne închina împrejurul legendarului gorun a Iui Horia la mormântul lui
Avram lancu, marele luptător pentru drepturile naţionale. Mi-a fost dat Mie întâiul Rege al României întregite să viu aici să consfinţesc
încheerea unui lung şi dureros proces istoric în care era vorba de revendicarea
celor mai elementare drepturi de viaţă naţională si de unitatea omenească a
celui mai vechi şi numeros popor din ţara aceasta care pe lângă o muncă cinstită dăduse din
sânul său stăpânitorilor de pe vremuri atâţia viteji, atâţia generali vestiţi şi
încă un mare rege. Ai murit chinuit pe roată tu nefericitule Horia cu ai tăi!
Iar tu viteazule între viteji Avram lancu îchis'ai
ochii rătăcitori pe drumuri, singur numai cu fluerul tău, cu sufletul întunecat
şi nemângăiat pentru că îţi vedeai zădărnicită ţinta luptelor tale şi totuşi
jerfa voastră era sfântă căci dreptatea s'a făcut îndeplinindu-se înţeleaptă
vorbă a poporului: „Apa trece pietrile rămân".
Credinţa în suflete, răbdarea în muncă şi cinstea în
viaţă au adus această biruinţă a voastră, iubit popor al munţilor Apuseni. Păstraţi
cu sfinţenie aceste frumoase virtuţi.
Atâtea veacuri de închinare nu au putut şterge de pe
faţa voastră dârză şi îndărătnicia mândriei unui plin de putere, care îşi aşteaptă
acum o bună stare meritată. Ştiu câte greutăţi aţi îndurat şi de aceea
dragostea şi grija mea părintească pentru îmbunătăţirea
vieţii voastre materiale şi culturale este pe deplin asigurată. Şi acum
întocmai precum la Putna lui Ştefan cel Mare, făcui un călduros apel către toţi
fiii ţărei pentru ca mână în mână să desăvârşim organizarea şi întărirea
statului în România întregită, tot
aşa în faţa umbrelor acestor eroi naţionali ai munţilor
Apuseni şi ai întregului românism, mă îndrept cu dragoste şi stăruitor către toţi
îndemnându-i să se gândească mereu la greaua răspundere ce apasă asupra generaţiei noastre şi la datoria imperioasă ce avem
de a fi cinstitori şi credincioşi marilor jertfe ce s'au făcut în luptele din
trecut şi zilele noastre pentru dobândirea drepturilor naţionale. In acest fel
vom păşi cu toţii într'o sfântă unire la marea muncă pentru îndeplinirea destinelor ţării după dorinţele întregei
suflări româneşti. Aşa
să ne ajute Dumnezeu!
Serbarile de la Tebea,Cimpeni si Vidra 1924
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu