Istorie

Cum îşi află paserile călătoare cuibul

lor cel vechiu?   Cum că paserile vin îndărăt la cuibul

lor s'a dovedit prin experienţe. Aşa, la 6 Iunie 1893

Storey în Anglia a prins două rîndunele pe casă şi le-a

pus la picior câte un inel cu însemnare de densul. La

20 Iunie 1894 s'au reîntors amândouă la cuib. S'a mai

luat seama că berzele când vin iarăşi la noi sboară şi fac

roate la înălţime, un timp, apoi se îndreaptă la cuibul

lor de anul trecut, se aşează îa el şi işi arată bucuria

clămpănind cu ciocul. Când nu se reîntoarnă însăşi păsările

bătrâne la euib, vin şi le iau în stăpânire urmaşii. In

1836 a observat astronomul Maupertuis an cuib de şoimi

calatori pe o colină în Finlanda.

De atunci şi până la 1855 în fiecare an clocea în

acelaşi cuib o şoimoaică de acestea. O fi fost tot aceea'

ori nişte urmaşe ale ei, nu se ştie, de oare-ce Maupertuis

n'o fi prins şi însemnat pe cea de la 1736. Dar având în

vedere că de la 1736 până la 1855 sunt 119 ani, e de

crezut eă era o urmaşă, fiică ori nepoată chiar. K. Möbius

crede că păsările îşi află cuibul vechia ajutâodu-se

de vedere.

In adevăr, o pasăre, sburând la o înălţime de 100

de metri, vede o bucată de pământ cu o rază de 40 de

chilometri, iar de la 200 de metri, cea mai mare înălţime

până la care se urcă paserile de obiceiu, vede de jui împrejur

un cerc cu raza de 54 de chilometri. Icoana pământului

cu păduri, dealuri, ape, sate se întipăreşte foarte

viu şi esact în creerii lor, şi de la înălţime deosebesc

louul de unde au plecat.

Tot văzul le călăuzeşte şi în călătoriile lor căci şi

atunci li se desfăşoară harta cu cea mai mare precisiune

şi deci se pot orienta.

Biserica si scoala septembrie 1900