Istorie

                          10 MAIU  1 8 8 1

I n vieti'a mea avut'amn unir'âoru si-unu visu de acele.

Ce porta pe-a loru aripi restrângere de stele,

Unu visu frumosu ca dorulu ce nasce dintr'vmu visu.

P r i n umbra de-abia ochiulu t i e n t i t u lu-intrevede

Si mintea nu indraznesce in elu a se încrede . . . .

Dar i^ta ! adi in sore elu sborulu si-au deseliisu !

P r i v i ţ i ! acest'a tiera de alte tieri uitata,

Avea asemenare cu-o ramura uscata

Ce o duce pe-a lui valuri torentulu Dimareanu.

Uimiţi de trist'a-i sortr, eu o priveamu cu jale

Si-i totu diceamu : „Ah ! cine te va opri din cale

„Pan'a nn fi. ' n g h i t i t a de-alu mariloru noeanu ?

„Respunde, creanga mica, din care arboru mare

„Te-a ruptu cumplitulu crivetiu cu aspr'a lui suflare

„Si te-a svarlitu departe de trunchiulu parintescu ?

„Coprinsute-au in ghera unu vulturu golii de frunte?

„Faeut'au elu cu tine unu cuibu in verfu de munte,

„Seu fost'a-i tu atinsa de fulgerulu cerescu ?

„Mergi unde? vii de unde? si care-i alu teu nume?

„Mai simţi in tine vietia sau morta esti pe lume ?

„Mai este pentru t i n e unu viitoriu ascunşii ?"

O ! străina minune ! Cea ramura 'necata

Din tulburele spume s'au ridicatu deodată

Si falnicu peste valuri ea astfeliu mi-au respunsu :

„Poete ! nu me plânge, n'ai grija de-a mea sorte.

„Plutindu, privescu eu ceriulu, si prin des.:his'a-i porta

„Zarescu planandu deasupra-mi o raza din altariu.

„Mulţi au facutu cercare din cale-a me culege

„Dar n'au pututu s'atinga odrasla unui rege

„Caci rege e stejarulu si 's viti'a de stejarii!

„Pe malulu României voiu prinde rădăcina

„Sioiu cresce in putere si fruntea mea sanina

„Va trece catra sore prin norii dusmanesci.

„Gigantu voiu fi. cu fala privindu peste-orizonuri.

„Eu portu in sinu-mi lemnulu, din care se facu tronuri

„Si arme de isbanda si sceptri imperatesci!

Au disu si creng'a vie crescendu, mandra colona,

N a l t i â pana la ceriuri frunzos'a ei corona

Sub care lumi voiose gasiau unu adapostu.

Ah! cine-ar putea crede si cine-ar putea spune

Cum asta luminosa, gigantica minune

Au devenitu ce este din cea ce au fost ?

I I .

Asia tu, Românie tu tiera multu iubita,

De sortea-ti crunta, orba, mulţi secoli prigonita

Ai re-inviatu puternicu, in clipa, gloriosu.

Pe candu păreai menita a piere din lumina.

Tu ti-ai adusu aminte de mum'a ta latina

Si-ai scuturatu trecutulu amaru, iatunecosu.

Ai fost, vai ! prinsa in lupta cu mórtea nemilósa

Dar smuls'a-i tu din mana-i a sa cumplita cosa

Si ai cositu din cale-i funebrulu siminoeu.

Acum ti-e calea larga si l a r g u ti-e viitoriulu,

Pe orice impedicare tu pui acum piciorulu

Si treci totu inainte strigandu la lume : lo cu !

„Locu celui ce se scie de viti'a imperatésca !

„Locu celui cu menire in glorie se crească !

„Locu sufletului tare, locu bratiului vitézu !

„Cine-au domnitu pe-o lume, fie in mormentu nu mòre !

„Unu sóre ce declina din nou renasce sóre !

„In somnu adencu de mòrte e sufletulu mai t r e a z u !"

O ! t i é r a de mari fapte ce porti unu nume mare,

Pe margine de grópa redevenindu mai t a re

Ai provocatu destinulu si l'ai infrantu pe elu.

Si adi invingetóre ca in timpi de a l t a data,

Tu insesi, t u Regina acum neaternata,

Depui pe a ta frunte coróna de otielu !

Onoru, mărire, fala si viétia si t a r ie

Se fie a t a parte in secoli, Romanie.

Otielulu din coróna cu glorie-i batutu.

I n taina ajutata de sacr'a provedintia,

Ori care fapte grele pereau cu neputintia

Tu le-ai doritu pe tòte, pe tòte le-ai p u t u t u !

Frumosu, sublimu spectacolu e i n f a t i ' a omenirei

Când unu poporu se intórce din marginea perirei

Si pasa plinu de dile pe campulu stramosiescu ;

Când elu isi face-o arma din lantiulu de-apesare

Si in focu radobandesce a lui neaternare

S t r o p i t a si p i a t i t a cu sange vitejescu !

Multu scumpa, luminósa si vie si ferice

E diu'a când poporulu se simte in dreptu de-a dice

C'au fostu p r i v i t u in fatia de insusi Dumnedieu !

Ferice de t o t u omulu a cărui scurta viétia

Se leaga cu vecie prin asta di marétia

Ca prin o cingatóre de veselu curcubeu.

S a l t a t i in pepturi inimi cu o mandra esaltare !

Tunaţi, viteze tunuri, lungi salve de serbare !

Mişcaţi a vòstre cóme vecbi codri de pe plaiu.

Adi patri'a romana apare triumfala

P u r t a n d u cu maestate coróna ei Regala

Si falnica hlamida a sórelui din Maiu !

Mircesti, 10 Maiu 1881.  Vasile Alecsandri.